Acest workshop a reunit 31 de persoane din diverse grupuri originare din Bulgaria, Ungaria, România și Serbia, precum și membri ai ATD Fourth World din Belgia, Franța, Polonia și Regatul Unit. Participanții proveneau din diferite domenii. Unii lucrează într-un grup sau într-o organizație. Unii sunt izolați, iar alții sunt implicați în cadrul comunității sau al cartierului lor. Cu toții sunt conștienți de greutățile cu care se confruntă zi de zi oamenii ce trăiesc în sărăcie, precum și de punctele lor forte și abilitățile lor. Fiecare participant încearcă să se adreseze celor care nu au șansa de a contribui în societate.

Workshop-ul a avut loc la Centrul European pentru Tineret din Budapesta, Ungaria, între 4 și 8 iulie și a beneficiat de interpretare în cinci limbi. Dezbaterile s-au axat pe cele trei aspecte principale care definesc o societate justă și mai implicată:

– accesul la educație pentru toți;

– accesul la locuințe decente cu , electricitate, apă curentă și încălzire;

– strategii pe care participanții le-au încercat pentru a le oferi oamenilor acces la drepturile lor și pentru a contribui la crearea unei societăți mai deschise.

Participanții au lucrat în grupuri axate pe o temă dar și în formula completă. De asemenea, au recurs la ateliere de creație pentru a învăța lucruri cum ar fi metodologia desenului în grup, metode educaționale de făcut pâine sau teatru. Iată câteva mărturii importante de la cei care au participat la acest eveniment:

„Putem evolua de la o societate în care sărăcia este prezentă la o societate mai corectă și mai responsabilă dacă reușim să intrăm în legătură unul cu altul și cu toți cei din jur, dacă îi ajutăm pe ceilalți să aibă acces la educație și dacă personele care trăiesc în condiții grele se străduiesc împreună să-și depășească situația.”

„Guvernul nostru nu ne vede, suntem în continuare invizibili.”

Despre accesul la educație

Este important să înțelegeți obstacolele care îi împiedică pe copii să meargă la școală și, de asemenea, să învețe atunci când sunt la școală.

„Recomandarea noastră este ca părinții să fie încurajați să mențină legătura cu educația, să identificați punctele forte și resursele din cadrul comunității și să lucrați cu ele, fiind creativi și motivați. Vrem să reducem distanța dintre părinți și profesori.”

„O altă recomandare este să le propuneți copiilor activități alternative pentru a-i motiva cu scopul de a-și consolida încrederea în sine. Pentru acest lucru este nevoie de o abordare pas cu pas, care să ducă la crearea unor obiective realizabile în mintea copiilor.”

„Asistenții educaționali din comunitate vizitează cartierul ca să îi găsească pe copii care nu merg la școală. Ei vorbesc și cu mamele despre ceea ce se întâmplă la școală. Fac asta de la sine pentru că trăiesc în cartier și sunt obișnuiți să stea și să discute cu alte mame.”

Despre locuințe decente

„Legea s-a schimbat. Acum legea spune că a locui pe stradă este ilegal. Căutarea unui adăpost este obligatorie, dar în realitate nu există destule locuri pentru toată lumea. Chiar dacă acest lucru este teribil, tot nu am reușit să convingem guvernul să-și schimbe părerea… Noi, oamenii fără adăpost din Ungaria, ne simțim intimidați acum.”

„Când ne găsim față în față cu o nouă provocare, o adăugăm pe o listă la care are acces toată lumea. O numim „harta problemelor”. Apoi ne reunim, vorbim despre asta, desemnăm ce problemă are cea prioritate maximă și adeseori găsim și o soluție. Comunitatea noastră a devenit unită datorită comunicării.”

În concluzie, crearea unui sentiment puternic de comunitate și conviețuire reprezintă un pas esențial. Fără ea, nu se poate începe nimic. De asemenea, restul societății trebuie să afle despre problemele celor care nu au acces la o locuință decentă. Alți membri ai societății civile pot sprijini eforturile și nevoile celor care se confruntă cu aceste situații, întrucât guvernul și autoritățile locale se ocupă de alte responsabilități de-ale lor.

O altă concluzie foarte importantă este că trebuie să dezvoltăm atât o strategie pe termen lung, cât și o strategie complementară pe termen scurt, astfel încât persoanele aflate într-o situație dificilă să aibă posibilitatea de a ieși din ea cât mai repede.

Despre strategii

„Pentru a face o schimbare, avem nevoie de vocile celor de jos care se confruntă cu dificultăți, dar și de vocile din cealaltă parte a barierei dacă vrem să îndeplinim obiective comune. În caz contrar, vom rămâne două grupuri separate: noi și ei.”

„Pentru ca oamenii să-și exprime provocările este nevoie de mult timp, iar un astfel de proces atât de lung îi poate descuraja, în mod evident… Învățăm că trebuie să fim permanent în contact cu acei oameni care participă la proiect pe termen lung.”

„Este important ca persoane din comunitate, din zonele sărace, să ia parte la fiecare dintre activitățile noastre, pentru a atrage atenția asupra celor asemenea lor. Ei își pot sprijini copiii pentru ca să descopere că nu sunt diferiți de alți copii.”

„Le propun copiilor să joace fotbal și, prin sport, îi încurajez să meargă la școală. Munca pe care o facem în cartierul nostru este foarte grea, dar dacă nu o facem noi, cine altcineva o va face?”

„Un prim pas este să le oferim copiilor activități legate de circ sau fotbal. Le demonstrează că sunt capabili. Însă următorii pași sunt, de asemenea, dificili: a face în așa fel încât școlile să devină mai deschise și mai prietenoase, iar locurile de muncă mai accesibile… Prin îndeplinirea acestor pași concomitenți, atât școala cât și poliția, de exemplu, își vor schimba părerea despre sărăcie, iar asta va schimba societatea.”

În concluzie:

„Cu toții ne simțim izolați și singuri în munca noastră. Să ne întâlnim unii cu alții în acest loc este o sursă de inspirație, deoarece acum știm că nu suntem singuri în ceea ce facem. Am găsit chiar și idei de colaborare pe viitor.“

„Am înțeles valoarea perseverenței, a muncii și a faptului de a nu se aștepta ca lucrurile să iasă bine din prima încercare. Pur și simplu nu vor ieși.”

În cele din urmă, așa cum a spus Ela din Polonia, „trebuie să rămânem uniți, chiar și atunci când se pot isca confruntări și conflicte… Există întotdeauna cineva, undeva, care își va oferi ajutorul pentru a le depăși.”

Organizatorii workshop-ului au perceput cât de mult și-ar dori participanții să participe la altul similar. Conform evaluărilor din partea participanților, acest tip de workshop îi încurajează și îi ajută la îmbunătățirea activităților zilnice.

Pentru mai multe informații:

– Descărcați rezumatul workshop-ului de la Budapesta, 2018 (în engleză )

– Descoperiți rezumatul workshop-ului „Celor care încă lipsesc” de la Sofia, 2016 (în engleză )

– Citiți online e-cartea „Povestiri de schimbare”

– Contextul workshop-ului din Budapesta (în engleză )