Maria locuiește în cartierul Grigorescu din Deva de 20 de ani, adică din momentul în care acest cartier a fost construit în locul unei cocine.

Un locuitor spunea despre acest loc: „A locui într-o fostă cocină te face un animal. Chiar dacă știi că nu ești unul, te înjosește în ciuda ta.”

Maria are 63 de ani și 24 de nepoți. Ascultând-o pe Maria ajungi să înțelegi de ce cartierul acesta pare murdar, văzut din exterior : „Suntem multe persoane care trăim aici, mame cu copii. Mamele își trimit copilașii să ducă sacii de gunoi la container, dar fiind prea înalt pentru ca ei să îi arunce în mod corect, îi lasă pe jos. Apoi, vântul răspândește totul oriunde. Nu îmi place asta, dar ce să fac? In interiorul caselor, încercăm să păstrăm totul curat. Așa că săptămâna asta am văruit din nou pereții celeilalte camere și o vom vărui și pe aceasta. Prima cameră este curată și în curând va fi la fel și cea de aici. Suntem oameni care trăiesc în sărăcie.”

Un proiect de reînchiriere este în curs de desfășurare în două clădiri situate în apropiere. Mariei i-a fost propus un apartament anul trecut, dar ea a preferat să rămână în acest cartier, din care totuși s-ar fi mutat. Atunci, i-a sugerat ideea noului apartament uneia dintre cele două fiice ale sale care locuiau lângă ea : „Mi-a fost oferit un mic apartament doar cu o singură cameră. Am o altă fiică cu trei copii: Narcis, Zâna și micul Emanuel. Când soțul ei s-a întors, am lăsat-o pe Elena să locuiască în apartamentul nou, și am rămas cu cealaltă fiică a mea și cei doi copii ai săi. Avem două camere. Eu locuiesc în prima cameră și fiica mea în cealaltă. Ușa nu este închisă. Trăim împreună, iar eu o ajut.”

Maria nu vrea să părăsească aceast cartier, nici să-și lase copiii și nepoții acolo. Va rămâne cu ei până când toată lumea va putea să plece. Își amintește că a fost nevoie de 10 ani pentru ca primăria să instaleze curent electric în case. Apa trebuie să fie adusă încă de la singura cișmea din curte.

Când anumite persoane străine în cartier, ca voluntarii, veneau să se joace cu copiii, ea era acolo, atentă, pentru a păstra liniștea. Aceasta este una dintre căile sale de a-și ajuta cartierul.

„Mă simt bine aici. Nu am probleme. Doar dezordinea din curte mă dereanjează puțin. Vedeți și dumneavoastră cum este. Dar îmi ajut familia: am grijă de copii, gătesc pentru toată lumea, le spăl rufele… De curând, a intrat poliția la noi în curte și mi-a spus: Maria, Dumnezeu vă ține în viață ca să îi puteți ajuta pe ceilalti. Asta fac în fiecare zi. Pentru asta, mă tresesc în fiecare zi devreme, mă spăl, mă rog Tatălui din ceruri și muncesc, și iar muncesc, și spăl și iar muncesc. Fac treabă tot timpul. Întotdeauna mă rog: Doamne, dă-mi putere. Doamne, nu mă lăsa să mă îmbolnăvesc.”